Ultima frontieră a morţii se întoarce la Moisei

Dacă eşti din Moisei, Maramureş, e imposibil să nu fi auzit de un film, Ultima frontieră a morţii, turnat în localitate, în anul 1979. Pentru moiseieni, e mai mult decât un film, e un subiect de poveşti nesfârşite la gura sobei, în grelele nopţi de iarnă în care Pietrosul se răstoarnă cu valuri de frig peste sat. Bunicii le povestesc nepoţilor despre faptul că au făcut figuraţie în acest film, alături de Florin Piersic şi Ion Dichiseanu, că au săpat tranşee în locul numit Livadă, că au participat activ la realizarea peliculei.

Am auzit eu însumi aceste istorisiri memorabile de la bunica mea şi de la o vecină care a trăit 100 de ani, care era foarte mândră că a jucat pentru câteva secunde în film, fără ca eu să-l fi văzut vreodată. De asemenea, am ascultat mărturiile mai multor oameni care îmi relatau întâmplări pitoreşti din culisele filmărilor, impresionante şi amuzante în acelaşi timp.

Deşi nu respectă adevărul istoric, punând masacrul de la Moisei, din 14 octombrie 1944, pe seama nemţilor, acesta fiind făcut de horthyşti, filmul  a căpatat un loc aparte în inimile moiseienilor.

Intrigat de aceste poveşti, am încercat să descopăr filmul, să-l găsesc în locurile de pe internet unde credeam că poate fi găsit, dar niciun rezultat palpabil. Dornic să fac rost de filmul cu valoare sentimentală pentru moiseieni, am trimis si un e-mail la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), rămas fără răspuns.

Toate aceste eforturi s-au dovedit inutile pînă azi. Considerată de unii ghinionistă, ziua de 13 noiembrie 2011 a adus cu sine o mare bucurie pentru moiseieni şi pentru toţi românii. În era Google, în care totul se raportează la materie, iar patriotismul este desuet, filmul Ultima frontieră a morţii se află pe Youtube, acolo  unde îi era de mult  locul, alături de alte filme româneşti ale epocii respective. 

Gestul recuperator îi aparţine jurnalistului Vasile Danci Moroşanu, originar din Moisei, aflat în prezent la Roman, care se autodeclară moroşan forever. Azi, când ne vindem pe treizeci de arginţi celor care vor şi chiar celor care nu vor să ne cumpere, tenacitatea jurnalistului consătean cu mine merită apreciată ca un act patriotic. Domnia sa a găsit filmul aici, când nimeni nu-l mai căuta, şi a avut inspiraţia de a-l pune pe Youtube, ca pe o duminică îmbrăcată în straie de nuntă din sufletul Moiseiului de altădată.

Vă mulţumim tuturor celor care aţi făcut posibilă recuperarea filmului-document Ultima frontieră a morţii.



Comentarii

Orest a spus…
Astept un inspirat comentariu pe seama despartirii PSD de Mircea Geoana ... e un eveniment politic la fel de important ca si arestarile din PDL, nu?
moroshan a spus…
Mulţumesc bunului meu consătean pe care am avut bucuria să-l cunosc (doar) din/în spaţiul virtual, un OM deosebit, un fiu al Moiseiului cu bună temelie de învăţătură mereu pe metereza culturii, a prestaţiei jurnalistice de excepţie, un moiseian care face parte din acel grup (din păcate prea restrîns) de consăteni care veghem aici, mereu, fiecare pe la webcasa lui, la rădăcinile noastre nepreţuite...
Mulţam fain, Ioane, ca să spun aşa ca pă la noi, să-m tihnească ! :)
N.B. : Subliniez faptul că UN MERIT DEOSEBIT în recuperarea acestui film aparţine la doi moroşeni de mare ispravă, respectiv Dna. Dorina Săsăran, stabilită în prezent la Tg. Mureş, soţia regretatului actor Ioan Săsăran (distribuit cu rol în filmul nostru), şi bunului meu prieten Claudiu Danci cel care m-a ajutat să descîlces iţele virtualului pentru a ajunge la sursa postării acestui film. Fără ei ar fi fost cu siguranţă mult mai greu, sau, poate mai aşteptam pînă venea norocul peste vreunul dintre noi !!! Şiiiiii, apropo de legătura acestei echipe cu filmul nostru: vreau să spun că am descoperit cu mare bucurie faptul că tatăl lui Claudiu Danci (îl găsiţi şi aici pe FACEBOOK, dar şi aici http://www.maramuresul.blogspot.com/ aceasta fiind creaţia lui de suflet !) i-a meşterit cîrjele lui Florin Piersic din acest film, drept pentru care am promis că voi face un interviu cu acest meseriaş aparte, cu prima ocazie cînd voi ajunge acasă, la Moisei...

PS: Spun aici, cu ton de PROMISIUNE, că voi reveni (cît de curînd, sper) cu cîteva montaje multimedia reprezentînd mărturii ale părinţilor mei, Ileana şi Vasile a Danciului, care au trăit din plin acele momente plinde de dramatism din toamna anului 1944. Rămîneţi aproape... :)
Ioan Ivaşcu a spus…
Va multumesc, domnule Vasile Danci. Nu merit atatea laude. Sper sa recuperam tot ce tine de istoria Moiseiului si sa-i aducem in fata pe cei vechi care au mai ramas in viata, sa depuna marturie.

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă