Moartea unui artist: Socrates, doctorul

-
Un artist, Socrates, în prim-plan, împreună cu Zico
Sursa foto: ziarelive.ro
O ştire printre alte ştiri de mai mare sau mai mică importanţă ale unei dimineţi obişnuite de duminică. 

Unul dintre jucătorii fabuloşi din istoria fotbalului, doctorul brazilian Socrates, căpitan al echipelor Braziliei, învinse la Mondialele din 82 şi 86, a murit la Sao Paolo. Avea doar 57 de ani. Ca ai noştri Florea Dumitrache sau Dobrin, din aceeaşi spiţă a nobililor fotbalului.

Wikipedia îl descrie pe Socrates aici, Youtube-ul îl păstrează în câteva înregistrări memorabile, dar, dincolo de aceste date statistice, rămâne ideea că Socrates este unul dintre marii învinşi din fotbalul mondial. La fel ca olandezul Cruyff, în 1974 şi 1978.

Iată cum descrie marele nostru cronicar sportiv Ioan Chirilă, în volumul Frumoasele noastre duminici, emoţiile de după sfertul de finală Franţa-Brazilia, de la Mondialul mexican din 1986, arbitrat, ce minune!, de românul Ioan Igna, meci pe care Pele îl consideră cea mai frumoasă partidă pe care am văzut-o vreodată. În acest meci, decis la loviturile de la 11 m, Socrates a ratat primul penalty pentru Brazilia, iar echipa a fost eliminată în final:

Gracia Francia, Gracia Brasil...


... Cu neputinţă! Oare când au trecut aceste două ore şi jumătate? Crainicul mexican repetă ca de pe un disc defect: "Gracia Francia, Gracia Brasil, jamas lo olvidaremos!"... Niciodată nu vă vom uita. Marea tribună de la Jalisco plânge. Steagurile galben-verzi sunt în bernă, ca pânzele unei corăbii pe o mare fără adiere. Lui Zico nu-i vine să-şi creadă ochilor. Şade pe genunchi, ca un copil, asteptând, parcă, ceva. 

Igna părăseşte terenul, ţinând în braţe mingea, ca un rugbyst care e gata să rostească marque, astfel ca nimeni să nu poată să-i ia mingea. Şi ce minge! Mingea lui Platini, a doctorului Socrates...

Erau vremuri în care fotbalul încă se juca, iar presa se scria doar cu sufletul. Întotdeauna când scria despre frumuseţea fotbalului de altădată, Ioan Chirilă îl dădea ca exemplu pe doctorul Socrates. 

Penalty-ul ratat de Socrates în meciul Franţa-Brazilia de la World Cup, Mexic, 1986, şi o scurtă explicaţie a portarului francez, după vreo 20 de ani: 




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

-
Imagine
Monumentul de la Moisei, capodoperă a lui Vida Geza Sursa foto: emaramures.ro Articolul de mai jos îi aparţine consăteanului meu, Vasile Danci Moroşanu , luptător înflăcărat pentru recuperarea moştenirii culturale a Moiseiului Comuna Moisei , în ciuda faptului că face parte din perimetrul voievodal al Maramureşului , cu siguranţă că n-ar fi fost astăzi atât de cunoscută în toată ţara dacă nu ar fi fost evenimentele tragice prilejuite de masacrul ce a avut loc la 14 octombrie 1944, când trupele hortyste aflate în retragere s-au dedat la un asasinat în masă ucigând 29 de ţărani români pe care i-au înghesuit în două case de lemn , situate la ieşirea din comuna Moisei , către Borşa , unde i-au mitraliat cu sânge rece sub motiv că ar fi fost partizani şi că, astfel, ar fi obstrucţionat retragerea. Apoi, soldaţii unguri au incendiat satul , moiseienii căutând, atunci, care, încotro, majoritatea refugiindu-se pe Valea Izei , în comunele Şieu şi Rozavlea ! La 22 de ani
Citiți mai multe

Copil în comunism

-
Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea
Citiți mai multe

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

-
Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi
Citiți mai multe