joi, 3 aprilie 2008

Cântecele neasemuitei licorne (XXIV)


salahor de lux al surâsului tău,
contemplu oraşul scufundat în cafele,
scriind pe un colţ de nor argintiu
balada de taină a dragostei mele,

îţi ating uşor umerii virginali,
cum ating liniştea stropii de ploaie,
şi, deodată, sufletul meu mohorât
se face, în templul tristeţii, văpaie

trupul tău e un drum al Damascului,
ca un orb îţi adulmec frivolul supliciu,
prin desişul de vină şi disperare,
doar eu, admiratorul de serviciu

Niciun comentariu: