Cântecele neasemuitei licorne (XXIV)


salahor de lux al surâsului tău,
contemplu oraşul scufundat în cafele,
scriind pe un colţ de nor argintiu
balada de taină a dragostei mele,

îţi ating uşor umerii virginali,
cum ating liniştea stropii de ploaie,
şi, deodată, sufletul meu mohorât
se face, în templul tristeţii, văpaie

trupul tău e un drum al Damascului,
ca un orb îţi adulmec frivolul supliciu,
prin desişul de vină şi disperare,
doar eu, admiratorul de serviciu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă