Cântecele neasemuitei licorne (XXIV)


salahor de lux al surâsului tău,
contemplu oraşul scufundat în cafele,
scriind pe un colţ de nor argintiu
balada de taină a dragostei mele,

îţi ating uşor umerii virginali,
cum ating liniştea stropii de ploaie,
şi, deodată, sufletul meu mohorât
se face, în templul tristeţii, văpaie

trupul tău e un drum al Damascului,
ca un orb îţi adulmec frivolul supliciu,
prin desişul de vină şi disperare,
doar eu, admiratorul de serviciu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

El Clasico: Prado vs. Sagrada Familia

Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (I)

EMINESCU - Ce te legeni (recita Mihail Sadoveanu)