fecioara de pe strada fericirii

oraşul sub asediu îşi numără
oamenii absoluţi,
cu teama prinsă estetic
în colţul buzelor rumene
ale sinucigaşilor ajunşi la pubertate,
sângerând deziluzii,
timpul
în scutecele lui dezmăţate
aruncă ocheade
zilnicelor noastre obsesii

e toamnă în toate petalele

seara,
ruginită pe la toate încheieturile,
zâmbeşte frigid
pe la colţuri
a-ndelunga-ntristare,
răstigniţii rumegă cioburi de lumina
pe-ascuns
renegandu-şi originea plebee

e sevă în toate arterele

pe strada fericirii,
un orb strânge venele îndrăgostiţilor
cu o lopată din pânză de viţă de vie
şi apoi, tacticos, le înghite pe rând,
inimă după inimă,
mare şi mică,
frumoasă sau doar împărţită la doi,

e singurul orb din oraş