Despre etimologia numelui Ion/Ioan (sursa: www.pruteanu.ro)

-
Se pare că Ion este numele cel mai răspîndit de pe glob (desigur, în variante specifice diferitelor limbi). Numele Ion ne vine din ebraicul Iehohanan, redus la Iohanán. Acesta este compus din două părţi: Io: prescurtare obişnuită pentru Iehova (Dumnezeu) şi verbul hanan: a avea milă, a face favoare (din care verb se şi trage numele Ana) – deci traducerea lui Iohanán este "Din graţia lui Dumnezeu; Dumnezeu s-a îndurat", adică o formulă de mulţumire adresată Cerului de părinţii care-şi doreau foarte mult un copil. Din acest străvechi Iohanán au derivat, mai întîi la greci Ioánnes, apoi la latini Iohánnes. De aici, mai ales după secolul IV d.Cr., dar, cu sporită intensitate, după anul 1000, numele s-a răspîndit în toată Europa: la nemţi Johann (sau Hans), la englezi John, la italieni Giovanni (sau Gianni), la unguri Janos, la ruşi Ivan, la cehi şi polonezi Ian, la olandezi tot Ian, la francezi Jean, la spanioli Juan, la irlandezi Sean, la armeni Horbanés apoi Ovanes, la arabi Hana, la greci Iannis etc. La români, o primă atestare documentară a numelui ar fi cea din 1247, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, care vorbeşte de un conducător pe nume Ioan, cneaz al unei formaţiuni de prin nordul Olteniei. Variantele româneşti ale numelui sunt nenumărate; alături de cele două principale (Ion, cea populară, şi Ioan, cea cultă) exista Ioanete, Ioncea, Ioncel, Ivancea, Ivaşcu, Iova, Itu, Ianache, Enache, Iancu, Ene, Encea, Oancea, Oncică, Oniciu, Ioanid, Ioanichie, Ioniţoiu, Ioaniţoaia, başca puzderie de diminutive şi hipocoristice*: Nacu, Nelu, Nela, Nică, Nica, Cica, Nilă, Niţă, Niţu, Onaş, Onăşel, Nucu, Oana. La acestea se adaugă nume de familie care-l conţin pe Ion, produse de influenţa greacă: Caragiani, Caragiale, Caraion, Carianopol, Papaiani, Mavroiani ş.a., precum şi variantele datorate înrîuririi apusene: Jana, Janina, Gianina, Giani, Geanu, Gioni etc. După opinia lui Ion Aurel Candrea, numele Ion ar predomina, pe meleagurile noastre, în proporţie de 70 la sută, dar Graur găseşte exagerată estimarea; în statistici locale, Cristian Ionescu citează proporţii de circa 30 la sută. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

-
Imagine
Monumentul de la Moisei, capodoperă a lui Vida Geza Sursa foto: emaramures.ro Articolul de mai jos îi aparţine consăteanului meu, Vasile Danci Moroşanu , luptător înflăcărat pentru recuperarea moştenirii culturale a Moiseiului Comuna Moisei , în ciuda faptului că face parte din perimetrul voievodal al Maramureşului , cu siguranţă că n-ar fi fost astăzi atât de cunoscută în toată ţara dacă nu ar fi fost evenimentele tragice prilejuite de masacrul ce a avut loc la 14 octombrie 1944, când trupele hortyste aflate în retragere s-au dedat la un asasinat în masă ucigând 29 de ţărani români pe care i-au înghesuit în două case de lemn , situate la ieşirea din comuna Moisei , către Borşa , unde i-au mitraliat cu sânge rece sub motiv că ar fi fost partizani şi că, astfel, ar fi obstrucţionat retragerea. Apoi, soldaţii unguri au incendiat satul , moiseienii căutând, atunci, care, încotro, majoritatea refugiindu-se pe Valea Izei , în comunele Şieu şi Rozavlea ! La 22 de ani
Citiți mai multe

Copil în comunism

-
Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea
Citiți mai multe

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

-
Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi
Citiți mai multe