Eveniment: Lansare: Cartea șoaptelor, de Varujan Vosganian

-
Ziua de 9 aprilie  2010 a fost marcată de un eveniment cultural care a reunit intelectualitatea cujeană în Sala Ioan Mușlea a Bibliotecii Centrale Universitare Lucian Blaga : lansarea romanului Cartea șoaptelor al lui Varujan Vosganian, în prezența autorului.
Declarat cartea anului 2009 și beneficiind de recomandările unor nume ca Nicolae Breban, Ștefan Agopian, Nicolae Manolescu sau Eugen Negrici, romanul surprinde drama armenilor din România în perioada comunistă, pornind de la experiențele trăite de familia lui Varujan Vosganian.
La  Cluj-Napoca, Cartea șoaptelor a fost prezentată de Irina Petraș, Ovidiu Pecican, Doina Cetea și Adrian Popescu.
În deschiderea întâlnirii, crtiticul literar Irina Petraș a punctat polivalența autorului, om politic, economist, matematician. poet și prozator, menționând că prin romanul Cartea șoaptelor a dispărut o anumită rezervă pe care colegii de breaslă o aveau față de scriitorul Varujan Vosganian. 
Ovidiu Pecican a  mărturisit că, datorită publicului numeros, aceasta este lansarea vieții sale și că a primit romanul cu circumpecție la început, asimilându-l unor încercări gen Radu Vasile. Treptat, a realizat că are în față o operă autentică și complexă.
Adrian Popescu l-a comparat pe Varujan Vosganian cu scriitorul turc Orhan Pamuk, cel care a recunoscut genocidul otoman asupra armenilor.
Partea finală a lansării a fost rezervată autorului, care a afirmat că fiecare popor are o carte a șoaptelor, a dezrădăcinării și a suferinței. Varujan Vosganian a accentuat exilul interior al poporului român în perioada comunistă, făcând distincția dintre atitudinea noastră față de morții cei vechi (Tudor Vladimirescu, Mihai Viteazul) și morții cei noi (eroii Revoluției din 1989, cărora le datorăm existența). De asemenea, el a precizat, ca răspuns la provocarea lui Ovidiu Pecican, care i-a cerut o soluție la ieșirea din criza financiară, că adevărata criză a omului este lipsa de sens.

Vă ofer mai jos câteva imagini de lansare  și promit că voi reveni cu o recenzie.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

-
Imagine
Monumentul de la Moisei, capodoperă a lui Vida Geza Sursa foto: emaramures.ro Articolul de mai jos îi aparţine consăteanului meu, Vasile Danci Moroşanu , luptător înflăcărat pentru recuperarea moştenirii culturale a Moiseiului Comuna Moisei , în ciuda faptului că face parte din perimetrul voievodal al Maramureşului , cu siguranţă că n-ar fi fost astăzi atât de cunoscută în toată ţara dacă nu ar fi fost evenimentele tragice prilejuite de masacrul ce a avut loc la 14 octombrie 1944, când trupele hortyste aflate în retragere s-au dedat la un asasinat în masă ucigând 29 de ţărani români pe care i-au înghesuit în două case de lemn , situate la ieşirea din comuna Moisei , către Borşa , unde i-au mitraliat cu sânge rece sub motiv că ar fi fost partizani şi că, astfel, ar fi obstrucţionat retragerea. Apoi, soldaţii unguri au incendiat satul , moiseienii căutând, atunci, care, încotro, majoritatea refugiindu-se pe Valea Izei , în comunele Şieu şi Rozavlea ! La 22 de ani
Citiți mai multe

Copil în comunism

-
Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea
Citiți mai multe

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

-
Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi
Citiți mai multe