Semifinala Cupei României Timișoreana - retur: CFR Cluj- Dinamo 2-1 (0-0). Scor general: 3-2

-
14 aprilie 2010
Stadion Dr. Constantin Rădulescu, Cluj-Napoca
Asistență: 12880 spectatori

Meci spectaculos în returul semifinalelor Cupei României Timișoreana, la Cluj, între CFR și Dinamo, la distanță de o lună față de întâlnirea din campionat, din 13 martie 2010, încheiată cu scorul de 2-2. Se pare că jucătorilor de la CFR le priesc meciurile cu Dinamo, deoarece înscriu cel puțin două goluri și evoluează mult mai bine decât cu alte echipe.
Din primele faze ale meciului a reieșit pofta de joc a CFR-ului, mult mai prospătă la doar trei zile de la meciul cu Rapid, datorită schimbărilor semnificative făcute de antrenorul Mandorlini în formația de start. CFR-ul a arătat în prima repriză ca o echipă mare, atacând poarta dinamovistă în minutele 2 (Emil Dică, șut de la 20 de m, pe lângă),  6 (șut Gabi Mureșan: nu întâmplător antrenorul inspirat al CFR-ului i-a strigat lui Mureșan pe holul sălii de conferințe "Bravo, Muri!"), 12 ( Culio șutează, dintr-un corner executat de Dică, dar Munteanu prinde), 13 (Emil Dică), 20 (șut în diagonală al lui Dică, respins cu greu de Munteanu în corner) și 30 (Deac de la marginea careului dinamovist, puțin pe lângă). Dinamo a răspuns prin două șuturi anemice, ale lui Torje și Molinero.
A doua repriză debutează cu o fază pe care nu am văzut-o bine, deoarece s-a desfășurat în partea opusă, eliminarea lui Edimar de la CFR, în urma unui fault la D. Kone, în minuutul 46. Dar acest cartonaș roșu nu a făcut decât să declanșeze fiesta vișinie, mai întâi prin Nicolae Dică, în minutul 52, servit ca în manualele de fotbal de Traore și beneficiind de bunăvoința unei apărări pe care la acea fază Cornel Dinu o găsește plină de haz.  Golul CFR-ului a avut ceva din combinația clasică Ilie Dumitrescu-Hagi din meciul cu Argentina. După 22 de minute, dinamoviștii egalează la o fază confuză în careul clujean, Andrei Cristea reamintindu-și că acum cinci ani îngenunchea Valencia. Minunea nu a durat decât cinci minute, în care am crezut că vom avea prelungiri, pentru că Traore a devenit omul meciului, prin golul marcat.
Și ajungându-se la 2-1, era clar că CFR-ul nu va  mai pierde, pentru că pe bancă se afla italianul Mandorlini, crescut la școala unui  catenaccio eficient.
A fost spectacol și în tribune. Galeriile s-au contrat, în buna tradiție a  stadionului mioritic, suporterii dinamoviști scandând în minutul 28 Afară, afară, cu ungurii din țară, iar clujenii răspunzându-le cu o urare legată de intrarea clubului Dinamo București în UE.
Una peste alta, după cum spune clișeul, CFR s-a calificat pentru a treia oară consecutiv în finala Cupei, devenind o specialistă a acestei competiții.

www.iioanivascu.blogspot.com - Blog acreditat la Semifinala Cupei României CFR- Dinamo

Galerie foto


Înainte de meci




Suporteri
Scenografie
Pasa lui Traore la primul gol
Nuno Claro, îngenuncheat de Andrei Cristea
Golul lui Traore




Locația: Cluj-Napoca, România

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

-
Imagine
Monumentul de la Moisei, capodoperă a lui Vida Geza Sursa foto: emaramures.ro Articolul de mai jos îi aparţine consăteanului meu, Vasile Danci Moroşanu , luptător înflăcărat pentru recuperarea moştenirii culturale a Moiseiului Comuna Moisei , în ciuda faptului că face parte din perimetrul voievodal al Maramureşului , cu siguranţă că n-ar fi fost astăzi atât de cunoscută în toată ţara dacă nu ar fi fost evenimentele tragice prilejuite de masacrul ce a avut loc la 14 octombrie 1944, când trupele hortyste aflate în retragere s-au dedat la un asasinat în masă ucigând 29 de ţărani români pe care i-au înghesuit în două case de lemn , situate la ieşirea din comuna Moisei , către Borşa , unde i-au mitraliat cu sânge rece sub motiv că ar fi fost partizani şi că, astfel, ar fi obstrucţionat retragerea. Apoi, soldaţii unguri au incendiat satul , moiseienii căutând, atunci, care, încotro, majoritatea refugiindu-se pe Valea Izei , în comunele Şieu şi Rozavlea ! La 22 de ani
Citiți mai multe

Copil în comunism

-
Imagine
Ca de fiecare dată în decembrie ne amintim de Revoluţia din 1989, comemorând , analizând şi, uneori, din nefericire, denigrând . Îmi propun ca în două postări să prezint modul în care am simţit eu, copil fiind, comunismul , respectiv Revoluţia . Am trăit nouă ani în comunism , majoritatea timpului petrecându-l la ţară, în Moisei, Maramureş, acolo unde m-am şi născut.  Cele mai vechi amintiri ale mele datează de la vârsta de trei ani , din 1983, când mama m-a dus la un fotograf dintr-un oraş apropiat, Vişeu de Sus , pentru a face prima mea poză la patru ace . Am fost îmbrăcat în costum, cu cravată şi cu nişte pantofi care mi se par acum cel puţin stranii, parcă erau albaştri sau ceva de genul.  Fotograful şi mama m-au aşezat în picioare pe un scaun, un celebru taburet, aflat la mare concurenţă cu mai vânatele scaune cu spătar,   în faţa unui calorifer , într-un decor aproape sinistru , dar care surprinde viaţa de zi cu zi din comunism. Iar rezultatul îl vedeţi în partea
Citiți mai multe

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă

-
Imagine
Un festival internaţional de poezie a devenit tradiţie .  Nu se desfăşoară în vreun mare oraş al României. Se numeşte  Romeo şi Julieta la Mizil . Se desfăşoară anual, aţi ghicit, la  Mizil , în judeţul  Prahova . Şi se află nu la prima, ci la  a cincea ediţie.  Are şi un site cu tot dichisul,  aici . Omul care a avut ideea unei asemenea  întreprinderi nebuneşti  este  Laurenţiu Bădicioiu , profesor de română la  Liceul Teoretic Grigore Tocilescu Mizil.  Domnul Laurenţiu Bădicioiu  a avut amabilitatea de a acorda  un interviu,  primul pe care l-am luat de când sunt blogger, în care ne-a explicat legătura intimă dintre poezie şi oraşul Mizil, dovedind că şi provincia naşte oameni şi cultură. Îi mulţumim domnului Laurentiu Bădicioiu şi vă invit să citiţi interviul cu domnia sa. Ioan Ivaşcu: Domnule Laurenţiu Bădicioiu, vă mulţumesc pentru că inauguraţi seria interviurilor, sper eu reuşite, pe blogul meu. O să încep cu o întrebare directă: e un mizilic să organizezi un festi
Citiți mai multe