Canalii. La moartea lui Adrian Păunescu

Nici nu s-a răcit bine trupul lui Adrian Păunescu, și neomul Vladimir Tismăneanu, acompaniat de o șleahtă de pseudointelectuali gen Mihnea BlidariuMihai Goțiu sau Dan Tăpălagă, s-a năspustit să-i calce cadavrul în picioare. 
Vă rog să observați faptul că de fiecare dată se găsesc câteva canalii de serviciu care atacă morții românilor cu o nerușinare incredibilă. Vă reamintesc că la moartea lui George Pruteanu, Alina Mungiu își vărsa fierea în România liberă, în momentul în care distinsul profesor nu fusese încă îngropat. De această dată, flașnetele antiromânești poartă alte măști, dar fac parte din aceeași piesă de prost gust.

În loc să păstreze decența, canalia volodea, asemenea gânganiei uriașe din Metamorfoza kafkiană, s-a dedat instinctelor celor mai josnice, simțind miros de sânge românesc. Fiul, zic unii tâmpițel, al Ciungului scuipă cu aceeași candoare specifică imbecililor în locurile în care altădată pupa.
Măcinat de o ură viscerală împotriva românilor, gângania volodea își dovedește, astfel, infirmitatea sufletească, continuând, de pe poziții sclifosit occidentale, opera înaintașilor kominterniști. 
Această gașcă pestriță care sare la gâtul poetului ar fi ridicolă, dacă nu ar ilustra viziunea eminesciană despre posteritatea creatorului, din Scrisoarea I:



Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?

Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

Știam că aceste canalii își fac o meserie din a înjura orice valoare românească, dar nu-mi imaginam că o să sugrume un poet mort, în timp ce copiii lui îi veghează, pentru ultima oară, căpătâiul. Volodea, urmaș de călău, și celelalte gângănii kafkiene au atins culmea josniciei.
Și un cântec mereu actual, interpretat de Ana Maria Păunescu, la vârsta de 8 ani: 




CENACLUL FLACARA. Ana-Maria Paunescu - Romania, ultimul bal

Asculta mai multe audio diverse

Comentarii

Dan60001 a spus…
Canaliile nu au nimic de spus doar scuipa , atat ii duce micronul de minte daca il au si pe ala !
aş putea avea onoarea să mă consider şi eu pe lista canaliilor? desigur, nu vreau să spun că aş fi la fel de important precum cei pe care cu atîta dărnicie îi înjuraţi. dar m-am ocupat şi eu cîndva cu literatura... în fine: din punct de vedere 'poetic', AP a fost, în cel mai fericit caz, un bun versificator; din punct de vedere uman, un fanfaron; din punct de vedere moral, o slugă (şi încă entuziastă) nu atît a regimului comunist, cît, personal, a Ceauşeştilor. Şi, lucrul cel mai grav, a contribuit la un absolut nejustificat cult al românismului cu orice preţ; singurul personaj mai ieftin, din acest punct de vedere, pe care îl cunosc, este Corneliu Vadim Tudor - o recunosc, pe lîngă acesta, AP este un mieluşel. În rest, e treaba lui Dumnezeu să îl ierte pe om; însă greşiţi cînd răscoliţi atît de mult... memoria, fiindcă, dacă e s-o spunem pe-a bună, numai frumos nu miroase.

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă