duminică, 2 octombrie 2011

De la Ion Moina la Cluj Arena, 1996-2011





Septembrie 1996, început de toamnă și de campionat de fotbal. Trei elevi de clasa a X-a de la Liceul de Informatică din Cluj, printre care mă număram și eu, traversează entuziasmați Parcul Central pentru a ajunge pentru prima oară la Stadionul Ion Moina. Silueta zveltă a Hotelulul Sport și apropierea liniei de tramvai care leagă Gara de Mănăștur ne accelerează bătăile inimii. Zărim un colț din tribună, mai sunt și alți oameni care se îndreaptă spre stadion, e o toamnă nebun de frumoasă la Cluj, cum spune poetul, iar Someșul ne însoțește descinderea spre arenă.
Aveam 15 ani și nu văzusem până atunci un meci de fotbal pe viu, pe un stadion de Divizia A. Urmărisem, ca toți românii, la ora două noaptea, partidele Generației de Aur de la World Cup 94, cu sufletul alături de Hagi, Răducioiu sau Ilie Dumitrescu, și visam să fim în mijlocul suporterilor înfocați. Naționala ne redase fotbalul. Pentru mine, U Cluj era legată de vocea lui Teodor Mateescu, celebrul comentator de la Fotbal minut cu minut, așa cum Craiova se asocia sentimental cu relatările pline de patos ale lui Sebastian Domozină.
Ajunși în fața stadionului, ne cumpărăm bilete de la una din case, deoarece se găsesc și în ziua meciului. U joacă cu Jiul Petroșani. Încă plutește în aer atmosfera fotbalului jucat doar din plăcere, deși ziariștii trag semnale de alarmă referitoare la Cooperativă. Lângă casa de bilete de vizavi de Hotelul Sport, o doamnă vinde tradiționalele semințe de floarea soarelui (care pe vremea aceea nu erau interzise pe stadion, cum nu era interzis nici fumatul), învelite în ultimele numere ale ziarului Sportul românesc, condus de Ovidiu Ioanițoaia, Cătălin Tolontan și echipa care avea să creeze un an mai târziu coloratul Pro Sport.
Din ziua respectivă, am început să fim cei mai fideli suporteri ai meciurilor jucate de U. Echipa șepcilor roșii a creat  vedete: antrenorul Dan Anca, fostul mare fotbalist, Vasile Brătianu, zis și Brătianu II, turnul de control al apărării, care avea 2 m înălțime și care devenea un spectaculos atacant în ultimele 10 minute dacă echipa era în dificultate, Ovidiu Maier, al cărui dribling arunca tribunele în aer, sau Horațiu Cioloboc, un mijlocaș eficient.
Pe bătrânul Ion Moina”, am văzut în acel sezon 1996-1997, stadionul arhiplin la meciurile cu Steaua,  Dinamo și Rapid, am auzit comentariile hâtre ale spectatorilor, dintre care rețin un aiuritor HUUUUU-ZUUU!, adresat fostului arbitru sibian. După un tur superb, în care U, construită pe umerii lui Brătianu II și Maier, a terminat pe locul 5, având șanse reale la cupele europene, a urmat deziluzia returului, echipa clasându-se pe locul 15 și evitând în ultima clipă retrogradarea. Am asistat la mărirea și decăderea echipei, pe lângă victoriile cu Steaua și Dinamo fiind martor la un 1-7 cu Steaua condusă de Lăcătuș, chiar în 1997.
Cred că aceea a fost ultima mare echipă a lui U.

Octombrie 2011, început de toamnă și de campionat de fotbal. O toamnă lungă și călduroasă străbate Parcul Central, îndreptându-se către locul în care a fost cândva bătrânul stadion Ion Moina. Doar Hotelul Sport și Someșul deapănă amintiri dintr-un trecut pe care fotbalul nu-l va mai trăi niciodată.
Odată cu fotbalul romantic, s-a stins și Stadionul Ion Moina, înlocuit cu pragmaticul și ultramodernul Cluj Arena, pe care Scorpions și Smokie, împreună cu artiști autohtoni de primă mână, vor prefața amicalul U Cluj-Kuban Krasnodar. 


Cu acest  articol particip la concursul inițiat de domnul Dan Olteanu, care caută 6 bloggeri oficiali ai evenimentului Cluj Arena Grand Opening, ce se va desfășura în zilele de 8 și 9 octombrie 2011.


Niciun comentariu: