duminică, 6 noiembrie 2011

Nesfârșitele Saturnalii ale României


Saturnaliile reprezintă sărbătoarea din Roma Antică, în care, pentru trei zile carnavalești, stăpânii făceau schimb de roluri cu sclavii. Era o răsturnare temporară a valorilor, care, odată încheiat circul, reveneau pe soclul de unde erau detronate ludic la următoarele Saturnalii. Aveau loc în fiecare an la 25 decembrie.

Situația României din ultimii 21 (sau chiar 70!) de ani este o dilatată sărbătoare a Saturnaliilor. Neaveniții au răsturnat mesele nobililor și tronează arogant în locul acestora. Trăim într-o continuă absență a stăpânilor.
Analfabeții au luat locul intelectualilor, iar piloșii s-au substituit celor competenți, într-o lume pe dos din care nu mai putem ieși.
Fiecare domeniu al vieții sociale este străbătut de firul roșu al unui singur cuvânt care a pătruns adânc în celulele noastre: degradare. Evident, comunismul a contribuit din plin la acest fenomen, deoarece îi intra în fișa postului, dar ce ne-a împiedicat în anii postrevoluționari să ne îndreptăm privirile spre adevăratele valori? Ne-am lăsat antrenați în promovarea prostului-gust și în manelizarea ființei profunde a românilor.
Degradarea este ireversibilă, trecerea de la domnia bunului-simț la cea a prostului-gust s-a produs lent, în așa fel încât, fără să ne dăm seama, ne-am trezit în țara lui Bendeac și a fetei de la pagina 5.
Referitor la degradarea din politică, am citit zilele trecute un interviu în Jurnalul Național cu fostul președinte al Senatului din anii ’90, Oliviu Gherman, ajuns la venerabila vârstă de 81 de ani. Întâmplător sau nu, articolul din ediția online nu are nici un like pe Facebook și niciun comentariu pe site. Personaj de prim rang al politicii postdecembriste, Oliviu Gherman era ironizat adeseori că adoarme pe la ședințele Parlamentului. Fizician de profesie, el a fost înlocuit azi cu Roberta Anastase, de profesie manechin, bătrânul politician având, în acest sens, și o remarcă acidă la adresa acesteia: Nu şi-a depăşit condiţia iniţială. Cea de manechin.
Degradarea politică se observă cu ochiul liber în componența guvernului. Vă rog să luați de aici orice listă a unui guvern interbelic și să faceți o scurtă comparație cu guvernele actuale. Vă ofer spre reflecție trei exemple din guvernul condus de Nicolae Iorga, tot într-o perioadă de criză acută (1931–1932), când erau miniștri următorii: Ministrul Instrucţiunii publice şi cultelor, Nicolae Iorga (azi, Daniel Petru Funeriu), Ministrul de Interne, Nicolae Iorga și Constantin Argetoianu (azi, Traian Igaș), Ministrul Muncii, sănătăţii şi ocrotirii sociale, dr. I. Cantacuzino (azi, Sulfina Barbu). Ce anume îi recomandă pe miniștrii de azi și cât de mult s-a schimbat societatea românească în 80 de ani? Ce mutație genetică s-a produs de nu mai recunoaștem valorile, ba chiar le marginalizăm?
Umorul, atât de util pentru supraviețuire pe vremea comunismului, s-a degradat și el, strivit de tăvălugul facilului. Atât de mult s-a mers în jos încât duminica trecută, la Televiziunea Națională, TVR 1, la o rămășiță a grupului Divertis, Distractis, am auzit următoarea mostră de umor despre recensământ: Recenzoarea îi cere cifre și soțul meu îi dă numere (?!). Acesta este umorul bendeac, bazat pe instinctele primare, pe care credeam, naiv, în 1999, că Vacanța Mare l-a dus pe cele mai înalte culmi ale progresului. Astăzi, pe lângă Bendeac și alți umornici de serviciu, Vacanța Mare pare o trupă de genii.
Și iată cum, cu o politică degradată și cu un umor audio-vizual din ce în ce mai libidinos, putem afirma că, în țara tristă și plină de humor care este România, Saturnaliile continuă.

Niciun comentariu: