Vocea României fotbalistice

Dragi microbiști, nu știu dacă ați aflat, dar aseară, 15 noiembrie 2011, a jucat Naționala, da, acea echipă îmbrăcată în galben pe care ne-am obișnuit să o scriem cu inițială majusculă de la Hagi și Popescu încoace.

Echipa pentru care ne puneam scobitori în ochi pentru a rezista până la 2 noaptea, când începea meciul cu Columbia de la World Cup 1994. Mulți dintre noi încă mai aveam pe vremea aceea tradiționalele televizoare alb-negru, cu  lămpi, cu renumita PL500, care claca dacă aparatul mergea mai mult de două ore. Eram obligați să ținem televizorul închis toată ziua și chiar în pauză ca să nu se defecteze în cele 90 de minute ale meciului mult așteptat.

Echipa pentru care am vărsat o lacrimă sinceră atunci când Dan Petrescu și Belodedici au ratat cele două penalty-uri care ne despărțeau de nesperata semifinală cu Brazilia.

Echipa care spulbera la București Țara Galilor, cu 5-1 și pe care o știam pe de rost ca pe toate echipele mari din istoria fotbalului. 

Echipa care a învins Argentina, cu 3-2, în optimile Mondialului american, Anglia de două ori, la Mondialul din Franța, 2-1, și  la  Europenele din Belgia și Olanda, 3-2. 

Erau vremuri de glorie adevărată. Vă vine să credeți că învingeam Andorra și Liechtenstein cu 8-0? Sau că Bosniei, care a jucat aseară barajul cu Portugalia pentru EURO 2012, îi dădeam de la cinci goluri în sus?

Din păcate, Naționala de azi a jucat ieri un amical cu Grecia, într-o obscură localitate austrică, la concurență cu un show de mai mare succes, Vocea României, așa că vocea lui Torje, Tănase și compania s-a auzit stins, pe lângă Horia Brenciu, Loredana sau Marius Moga și ale lor cete. Nimeni nu mai este interesat de Națională, prăbușită definitiv pe toboganul înfrângerilor și îngropată în autosuficiența conducătorilor penali.

Nu cred că în 1994, 1998 sau 2000 ar fi existat o emisiune de televiziune care să întreacă în audiență cu mult Naționala, oricât de spectaculoasă ar fi fost acea producție.

Ne bucurăm de victoria cu Grecia, 3-1, dar sperăm că nu va fi un simplu foc de paie la fel ca acel 5-1 cu Germania din 2004. Apropo de meciul respectiv, vă mai amintiți cine este Mihăița Pleșan?

Și un mic bonus pentru fanaticii suporteri din 1994 ai Naționalei, dependenți de lampa PL 500:

Naționala de Aur, într-un poster pe care cred că-l avea toată lumea în casă
sursa foto: okazii.ro