Cum se îmbrăcau învăţătorii români, la 1882


Învăţător român din secolul al XIX-lea
Pe timpul verii:

1) Pălărie neagră de pâslă sau pălărie de pae de provenienţă din ţară, format românesc, după obiceiul locului
2) Cămaşă de pânză de cânepă, in, bornagic, lungă, până aproape de genunchi şi purtată totdeauna afară, peste cioareci sau iţari
3) Cingătoare de piele (chimir) sau brâu de lână
4) Pieptar fără mâneci (ce se zice şi ilic) de pânză (in sau cânepă) sau de lână până la brâu, cu nasturi tivit de jur-împrejur, şi pe la buzunare cu şiret negru sau colorat, din găitan de lână sau bumbac de aceeaşi culoare
5) Minteanul cu mâneci, de culoare închisă, confecţiune închisă ca şi pieptarul
6) Sucman de materie de lână (şiac) lucrat în casă, de jur-împrejur cu găitan negru sau şiret, cu glugă lungă până la genunchi. Pentru sărbători cu preferinţă albă.
7) Iţari sau cioareci (pantaloni) de cânepă, in ori lână ţigaie, strâmţi pe picior, încreţiţi sau întinşi, după obiceiul locului şi purtaţi întotdeauna în carâmbii cismelor.
8) Cisme (ciobote), până aproape de genunchi, de iuft sau de vacs.

Pe timpul iernii:

1) Căciulă neagră sau albă de miel. formatul după obiceiul locului.
2) Cămaşa ca în timpul verii
3) Cămaşă  şi şerpar, de piele, lat de 10-20 cm, purtat cuu sau fără brâuşor pe el.
4) Peptar cu mâneci în felul celui de vară, însă de materiale de lână mai groasă.
5) Cioareci de lână, însă mai groasă decât cea de vară.
6) Sucman de aba, alb sau negru
7) Cojocul sau bondiţa cu cusături de mătase sau lână, fără mâneci, scurt pînă la brâu, încheindu-se la subţioară şi purtându-se pe sub sucman
8) Cojoc cu mâneci, simplu sau înflorat, încheindu-se d înainte după obiceiul locului
9) Manta lungă (ipingea) de lână groasă, de orice culoare, cu glugă, cu sau fără mâneci

Aceste recomandări aveau valoare de lege, fiind publicate în Monitorul oficial, nr. 46, din 27 mai 1882, sub titlul Regulamentul pentru stabilirea portului învăţătorilor şi învăţătoarelor şcoalelor din ţară. Costumul naţional devenea obligatoriu.

În articolul următor, vă voi prezenta vestimentaţia învăţătoarelor în funcţie de anotimp.



Comentarii

Anonim a spus…
Strabunicul meu era invatator, din pacate nu am nici o poza cu el sa-mi dau seama cum era...frumos articol!
Ioan Ivaşcu a spus…
@ rusbianca: păcat că nu aveţi poze, dar sunt sigur că se îmbrăca după regulament. Vă mulţumesc pentru intersul constant şi pentru apreciere.

Postări populare de pe acest blog

Stonehenge de Maramureş-brand cultural

Copil în comunism

Interviu: Laurenţiu Bădicioiu: Un festival internaţional de poezie şi epigrame are succes într-o lume manipulată şi manipulantă