O întâlnire memorabilă cu Vida Gheza. Despre Monumentul de la Moisei

Vida Gheza în atelierul de lucru
Sursa foto: glasul.ro

Sculptorul maramureşean Vida Gheza a intrat în folclor încă din timpul vieţii, fiind protagonistul unor adevărate snoave şi născând expresii de mare circulaţie populară. A fi pe nicăieri ca Vida Gheza a devenit un proverb uzual.

Regretatul profesor moiseian Gheorghe Coman, care a scris prima monografie dedicată Moiseiului, Moisei- străveche vatră românească,  relatează în cartea Pe urmele eroilor de la Moisei o întâlnire memorabilă cu Vida Gheza, petrecută în anul 1975, în care sculptorul băimărean dezvăluie geneza şi semnificaţiile Monumentului de la Moisei: 

Am continuat drumul spre Baia Mare, județul Maramureș, pentru o întâlnire cu marele sculptor Vida Gheza, care a dăltuit cele 12 statuete din lemn și apoi din piatră. 

Ajunși la Baia Mare, la locuința lui Vida Gheza, am sunat, s-a deschis ușa și a apărut soția maestrului, care ne-a comunicat că nu putem sta de vorbă cu maestrul fără aprobarea Comitetului Județean de Partid, întrucât Vida era deputat în Marea Adunare Națională și membru al Comitetului Central al Partidului și că nu are voie să se filmeze fără aprobări. Am mers la Comitetul Județean și am primit aprobarea de trebuință. 

Am fost invitați în casă, apoi în grădină, unde a stat de vorbă cu noi. Dânsul ne-a felicitat pentru acțiunea începută, acțiune care va contribui la scoaterea adevărului privind crimele de la Moisei. 

Că se vor cunoaște cei care au fost împușcați. "Maestre, a început cronicarul Coman Vălean Cozacu, i-ați cunoscut pe acei oameni împușcați?" "Măi, coconi, eu nu i-am cunoscut, pe atunci eu eram în Franța. 

Figurile lor sunt niște măști populare, care au primit câte un nume, dar scriitorul Pop Simion le-a numit niște fastuoase și laice table de legi. Parcă aud țâșnind din stâlpii-mască, din stâlpii flăcări, din stâlpii rug. cele zece glasuri, psalmodiind ca într-un cor antic de bărbați motivele împotrivirii noastre față de cel ce ne calcă fruntariile cotropind: 

Monumentul de la Moisei, brand cultural al Maramureşului
Sursa foto: Blogul lui Dorin Stef

Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! 

A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare și fructele din pomi!

A treia mască: să nu mai fie aruncați feciorii în războaie!

A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri! 

A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! 

A șasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! 

A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! 

A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! 

A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții! 

Astfel se auzea noul glas al monumentului dedicat tragediei celor douăzeci și nouă de eroi de la Moisei. Am vizitat atelierul de sculptură, sera cu cele peste 1200 de specii de cactuși și oiștile cu bufnițe. Întrebat de ce și-a ales cultivarea cactușilor, Vida Gheza a răspuns că în ei vede figuri, îl inspiră în creațiile sale.

Înainte de plecare expediționarul Coman Gheorghe l-a întrebat: "De ce ați pus 44 de trepte la monument?" "Cele 44 de trepte semnifică anul când au fost împușcați cei 29 de români." Ne-am despărțit cu multe regrete, întrucât bătrânul sculptor era un mare povestitor în grai maramureșean, om glumeț, cu care nu te puteai plictisi.