Să veniţi odată în Maramureş..., de Mircea Eliade
Un articol actual al lui Mircea Eliade, care are ca temă forţa extraordinară a Maramureşului
Articol publicat în Vremea, an X, 5 decembrie 1937,
nr. 516, p. 2
Gheorghe Chindriş, plugar român din com. Ieud, în Maramureş, nu este un
necunoscut. tânărul acesta îndrăgostit până la patimă de cartea românească, a
avut, în felul lui, o bogată corespondenţă cu mai multi scriitori din Bucureşti.
Plugar sărac, când nu-şi mai putea cumpăra o carte nouă, o cerea cuviincios
autorului. Astfel şi-a cheltuit toată munca: pe cărţi. Din pricina lecturilor
de noapte şi din pricina sărăciei, s-a îmbolnăvit greu. După ce si-a vândut
pământul din sat, s-a retras la munte: bolnav. Nu mai are astăzi decât cărţile,
care i-au măcinat tinereţea.
Pe ele nu le-a vândut. Nici măcar o
singură carte. Despre Gheorghe Chindriş "intelectualul" au scris,
dacă mi-aduc bine aminte, d. Eugen Lovinescu şi d. Adrian Maniu. Nu ştiu însă
dacă toti - casus belli corespondentii săi din capitală au aflat ceva, prin
scrisorile cărturarului din Ieud, despre jalea Maramuresului. Plugarul
Chindriş care n-a făcut niciodată politică, se mulţumea să le scrie despre
singurătăţile lui, despre tristeţea satului, despre dorul lui de carte şi de
duh românesc.
Sfios şi cuviincios, Gheorghe Chindriş nu aducea vorba, în frumoasele sale scrisori, despre nimic care
ar fi putut turbura tihna noastră, a cărturarilor de la Bucureşti. S-a întâmplat însă ca boala şi sărăcia tot mai
aspră a plugarului îndrăgostit de carte, să topească timiditatea. Gheorghe
Chindriş acum, când e pironit în pat din vară, îşi ia inima în dinţi şi ne
destăinuieste jalea mândrei sale provincii, Maramureş.
 |
| Esenţa vieţii surprinsă într-o poartă de lemn din Budeşti, Maramureş |
"Şi să ştiţi, Domnia Voastră, că în Maramureş românii nu mai au nici
un petec de pământ. Pământul şi l-au
vândut străinilor care s-au făcut bogaţi. Maramureşul meu nu va fi niciodată
românesc. Nici nu poate fi. Fiindcă, vorba Domniei Voastre, Piloţii orbi nu
lasă. Acei "Piloţi" sunt în toate partidele şi sunt contra noastră a
celor slabi şi a celor săraci, care în fiecare dimineaţă mâncăm pâine de ovăz,
neagră ca pământul. Eu nu mai sper în nimic. Si dacă prin o minune Dumnezeiască
se va întâmpla să mă vindec - vă asigur că nu voi face politică niciodată. Să
veniţi odată în Maramures. Să vedeţi jalea ce este. Cred că aţi plânge, asa cum
ati scris în articolul "Piloţii orbi", a doua oară. Eu, credeţi-mă,
că aş vrea să mor şi mâine, ca să nu văd jalea şi necazul din judeţul meu
înstrăinat. Maramureşul şi toate ţinuturile nu vor fi desrobite niciodată. Eu
aşa cred. ...Acuma iarăşi sunt alegeri. Eu vă rog să mă credeţi că în judetul
meu poporul nu va vota după constiinţă, va vota cu acei care vor da mai multă
pâine de grâu şi ţuică, căci aşa a votat totdeauna. La noi voturile se cumpără cu bani de către
cine vrea. Oamenii săraci nu ştiu ce
fac. Ei nu cred în bine, sunt sigur, căci pentru ei niciodată nu va fi bine.
După cum cred şi eu. Majoritatea voturilor vor avea Liberalii şi Naţional-Ţărănistii,
căci ei au banii..."
Ce se mai poate adăuga acestor rânduri? Ce mai poti scrie? Pe cine mai pot
atinge blestemele noastre?! Aproape că nu mai are nici un sens revolta. Din
toate colţurile ne ajung aceleaşi gemete, acelaşi zvon al morţii. Niciodată n-a
fost neamul nostru românesc atât de aproape de pieire. Niciodată inconstienţii
şi trădătorii, orbii si imbecilii, n-au fost atât de stăpâni pe frânele tării.
Ce curte marţială va putea judeca atâtea mii de trădători - şi câte păduri vor
trebui prefăcute în spânzurători, pentru toţi nemernicii si imbecilii acestor
douăzeci de ani de "politică românească?"...
Nu avem decât o singură nădejde - şi cea din urmă: că mântuirea neamului e
aproape. trebuie să fie foarte aproape de noi. Prea am atins un nivel de totală
descompunere morală şi de haos civil. Şi, asta o ştim de la Tudor Vladimirescu,
cu cât căderea a atins adâncimi mai primejdioase pentru neam - cu atât
înălţarea neamului va fi mai măreaţă şi mai uluitoare..."
Gheorghe Chindriş, nu pierde nădejdea! Aşteaptă!
Comentarii