Autoportret în irisul iubitei
Lumina roz se despletea-n oraş
Cu nuri misterioşi, de fată mare,
Şi luna, ca un semn de întrebare,
Ti se-aşeza pe umărul golaş
Eram în primăvără sau în toamnă,
Nu ştiu. Era în suflete prăpăd,
Azi numai amintirea mă condamnă
La reci singurătăţi în care văd
În lucruri chipul tău de tandră zână,
Zâmbindu-mi melancolic şi fugar,
Cum mişcă delicat augusta mână
Spre-a-mi oferi firimituri de har
Doar noaptea te visez în chip de floare
Pe un pervaz de stele-nchipuind
Corăbii, plutitoare pe o mare
De fulgere, de aer şi de gând
Spre dimineaţă îmi devii mireasă,
Căci fac din insomnia mea altar,
Iar luna pierde-n valuri de mătasă
Surâsul tău habotnic şi hilar.
Frederic Francois - Ce Soir
Cu nuri misterioşi, de fată mare,
Şi luna, ca un semn de întrebare,
Ti se-aşeza pe umărul golaş
Eram în primăvără sau în toamnă,
Nu ştiu. Era în suflete prăpăd,
Azi numai amintirea mă condamnă
La reci singurătăţi în care văd
În lucruri chipul tău de tandră zână,
Zâmbindu-mi melancolic şi fugar,
Cum mişcă delicat augusta mână
Spre-a-mi oferi firimituri de har
Doar noaptea te visez în chip de floare
Pe un pervaz de stele-nchipuind
Corăbii, plutitoare pe o mare
De fulgere, de aer şi de gând
Spre dimineaţă îmi devii mireasă,
Căci fac din insomnia mea altar,
Iar luna pierde-n valuri de mătasă
Surâsul tău habotnic şi hilar.
Frederic Francois - Ce Soir
Comentarii