joi, 1 decembrie 2011

FC Vaslui- Lazio: Un Dulău sperie Europa

Sursa foto. opiniatimisoarei.ro
Europa League, de Sfântul Andrei şi de Ziua Naţională, cu meciuri până la ore târzii. Două zile destul de grele pentru microbiştii care mai cred că echipele româneşti vor mai face vreo brânză europeană.

Galonatele Rapid, cu mai modesta Hapoel, şi Steaua, cu mai precisa Shalke, au pierdut cu brio, cu 1-3, respectiv 1-2. Despre ele, nu voi scrie nimic, că nu au jucat mai nimic, parcă purtând pe umeri povara unui campionat sterp.

Vasluiul rămânea să salveze în ultimele ore ale lui 1 Decembrie 2011 onoarea mereu nereperată a fotbalului românesc, cu locul al patrulea din serie A, Lazio Roma. Pe un ger de crăpau pietrele, cu jucători înmănuşaţi şi spectatori cu căciuli ruseşti, ca pe vremuri, oastea de strânsură a bătrânului Dulău  avea la pauză 0-0 cu Lazio.

Câteva faze au brăzdat cerul primei reprize, toate la poarta norocosului lazial Marcheti şi avându-l drept om de construcţie pe renăscutul Sânmărtean, care a trecut din mantaua de lord scăpătat a lui Tata Jean în grânarele lui Porumboiu, cel certat la cuţite cu siamezul său, Crăciunescu. La capătul mingilor vămuite de bravul soldat Sânmărtean, s-au aflat Temwanjera, Gladstone sau Adailton

De cealaltă parte, la Lazio, auzeam nume de speriat precum Klose sau Cisse, care, însă, nu au şutat foarte convingător spre poarta moldoveană, poate înmuiaţi de aerul paşnic din oraşul lui Gheorghe Ştefan. Lângă ei, în apărare, românul Radu Ştefan, cam anonim şi el, în faţa lui Sânmărtean.

Pe tot parcursul meciului, camerele au surprins imagini cu un bătrânel foarte agitat, cu căciulă, cu  ochelari şi cu mănuşi, care sărea ca ars când Temwanjera şi compania dădeau mingea prin bălării.  

Sunt convins că a făcut la fel şi în minutele 59 şi 60, când Sânmărtean şi Adailton au ratat lovituri libere din poziţii avantajoase, când camerele nu s-au obosit să ni-l arate. Aproape că a intrat în teren în minutul 64, când Adailton a fost luat cu fulgi cu tot de Radu Ştefan. 


I-a stat inima în loc când jucătorul lazial cu nume de agent din Dosarele XSculli, a lovit transversala, de parcă i-ar fi tras lui o palmă sau când un alt lazial, Rochi, a tras puţin pe lângă poarta lui Cerniauskas.

În loc să-şi  pregătească rolul de Moş Crăciun pentru nepoţi, bătrânelul preferă mirosul aspru al tuşei şi gustul performanţei. 


De prea multe ori a fost mantaua de vreme rea a unor echipe precum Rapid şi Dinamo, cărora primăvara europeană li s-a închis dureros, dar meritat în nas. Acum trăieşte vârful carierei sale de antrenor, pe cont propriu şi pe termen lung, nu în Liga lui Mitică, ci în Liga Europei.


Final de meci eroic, cu portarul Vasluiului punând capac precum un baschetbalist unui jucător italian şi s-a terminat 0-0, după 2-2, la Roma.


Uitaţi-vă cu atenţie la expresia feţei acestui bătrânel din poza de la începutul articolului şi veţi fi de acord cu mine că performanţa românească din acest an în fotbalul mare poartă un singur nume: Viorel Hizo, zis Dulăul care sperie Europa. 

Niciun comentariu: