Blogul lui Ioan Ivaşcu

Materialul exploziv din Ziua de Cluj de azi, care lansează  ipoteza conform căreia prințul Charles al Marii Britanii ar putea deveni regele Carol al III-lea al României, a generat în mintea mea de republican convins o aprigă dezbatere matinală privind avantajele și dezavantajele republicii, respectiv monarhiei. Și pentru că fantezia nu poate fi îngrădită, am încercat să mă conving dacă unele scene profund republicane ar fi posibile în plină monarhie anglo-saxonă, ca supus al lui Charles de România. 2016 : Charles de România reclamă la organismele internaționale fraudarea alegerilor parlamentare  de către Partidul Republican, fost FSN, PD (FSN), PD, PDL, și cere arestarea președintelui Biroului Electoral Central, care și-a luat, pe rând,  tainul de la partidul advers, de la ruși și de alte forțe antimonarhiste. După alegeri, câștigate în cele din urmă de partidul lui, Charles de România tace mâlc, uitând subit de fraudă și arestări. 2017 :  La un an după câș...

Moto: Uite CNP-ul, nu e CNP-ul! Infiltrate cu nesimțire, dar pe nesimțite, incompetența și prostia au cuprins organismul măcinat de boli al statului român. Ca niște viruși harnici și tenace, acaparează fiecare milimetru, intoxică mediul, otrăvesc sufletele și se instalează în fotolii gras remunerate. Cele două duhori se găsesc pretutindeni, la fel ca apa și aerul, nu-ți trebuie un nas de parfumier să le identifici și să le demaști. De cele mai multe ori, ți se face silă să le dai la o parte maladivele măști, înfricoșat de hidoșenia pe care o vei descoperi inevitabil. Incompetența și prostia au, la români, mai multe episoade decât orice telenovelă sau film siropos și, din păcate, nu le întrevedem un sfârșit. Un nou film tragi-comic se consumă zilele acestea și poartă titlul Cum să te faci de râs la recensământ fără să te doară capul . Eroul principal, prima victimă a recensământului, cum sună trompetele presei, este purtătorul de cuvânt al Institutului Național de Statist...

Scrisoare deschisa domnului Bogdan Geana, publicată pe www.poezie.ro, la 26. 10.2002 Stimate domnule Bogdan Geana, Am ales forma de raspuns a scrisorii deschise, in urma atacului la persoana, pe care cu ironie l-ati realizat in interventia dumneavoastra de ieri, 25.10.2002. Va declar de la bun inceput ca este pentru intaia si pentru ultima oara cand ma implic intr-o astfel de polemica,desi "parerea" mea "personala" acorda acestui veritabil gen literar toga deplinei valori artistice. De aceea,voi puncta doar cateva din ideile care m-au obsedat inainte si dupa declansarea acestui scandal "virtual",pe focul caruia s-au grabit,cu o frenezie remarcabila,sa arunce paie simpaticii nostri prieteni, domnul Dorun si domnisoara/doamna Nic. Ati demonstrat, domnule Geana, credeti fara putinta de tagada, incultura mea crasa,dedusa din nefrecventarea autorilor carora domnia-voastra le-ati inaltat "monumente mai trainice decat fierul si-nalte ca piramidele ...

plouă la Cluj ca-ntr-un oraș de cretă, tristețea ni se scurge din priviri, verdele lumii zace-n eprubetă, la umbra buletinelor de știri copiii plâng în mame a revoltă, stindardul liniștii, decolorat, încă mai flutură pe-a vieții boltă, nu mai cădem în vise și-n păcat ca-n tinerețe. și ne este scrisă maturitatea sobră ca un scut, râvnind mereu o naștere promisă la poarta paradisului pierdut

iubito, nu se poate trece, e plin orașul de pisici, amantele cu fruntea rece se hrănesc azi cu iepuri mici, vânați în plină dimineață de trubaduri cu nasu-n cești, ce își lipesc, ascuns în ceață, suavul suflet de ferești iubito, nu se poate trece, e plin orașul de castani, ne sinucide iarăși toamna  ca de atâția de zeci ani,  octombrie se despletește pe străzi nocturne cu-așa zel că vin iubitele de-a valma, ca pețitorii spre-un castel iubito, nu se poate trece și nici măcar a mai trăi, ceasul din turn privește rece ca-ntr-un pastel de-Alecsandri

Seara de gală de la Cluj Arena, din 8 octombrie, avea să-mi aducă, pe lângă invitația primită de la domnul DanOlteanu , o întâmplare cu tâlc, care arată condiția bloggerului român în 2011. După întâlnirea de la Euphoria, am plecat, mai mult sau mai puțin grupați, spre stadion. Acolo a trebuit să ne descurcăm fiecare pe cont propriu cu intrarea, rătăcindu-mă, în cele din urmă, de ceilalți.   Ajung la o poartă de la tribuna a II-a, un tânăr mă percheziționează cu zel, făcându-și datoria. Vede rucsacul, îi spun că e un aparat de fotografiat și că aș avea dreptul să-l introduc, deoarece sunt blogger oficial al evenimentului. Tânărul mă privește suspicios și mă trimite spre un altul, rostind cu jumătate de gură: Domnu e blogăr . Așa de încet a spus sau era gălăgie acolo, nu-mi dau seama, că al doilea tânăr de la intrare a întrebat   nedumerit: Ce e?. Blogăr, a răspuns  răstit primul, în așa fel încât a auzit toată lumea adunată în zonă. La auzul acestui cuvânt, o doamn...

Detalii despre meciuri, aici .

Created with Admarket's flickrSLiDR .

Așa arăta coperta a IV-a a Almanahului Flacăra, 1978. Recunoașteți personajele?

Moto:  Nu e pește ca balena, / Nici show ca pe Cluj Arena A doua zi a fenomenului online/offline  #hailaclujarena, inițiat de domnul DanOlteanu , a debutat destul de devreme, duminică dimineața, la Starbucks, la ora 11.30, cu întâlnirea bloggerilor supraviețuitori după concluziile postconcert din Le General, la care, din păcate, nu am mai putut participa. Frigul din cele 5 ore de concert m-a dezarmat. Au coborât din online pentru a se așeza pe canapelele de la Starbucks: amfitrionul Dan Olteanu, Robi din Baia Mare , Kookool , Chocolat, ciulea   și sub-sau suprasemnatul. Am fost pentru a doua oară la Starbucks și am rămas la aceeași concluzie: cafeaua e tare (și bună și scumpă). Nu m-am prea grăbit să ajung la stadion din cauza ploii, dar pe la 17 am plecat spre Cluj Arena, cu sentimentul că numele de pe afiș nu vor asigura concertului succesul de la Scorpions. Mi se părea că a venit să cânte juriul de la Vocea României, mai puțin Marius Moga, completat de Pas...

      Seară friguroasă de octombrie la primul spectacol mare pe Cluj Arena. Ca orice lucru aflat la debut, showul a demarat greu, cu mici probleme de sonorizare la primii artiști, dar cu entuziasmul publicului care umplea stadionul, în așteptarea legendei vii Scorpions.         Prezentată de Constantin Trofin , de la TVR, Marea Deschidere a început cu o combinație bizară de Sensor (fostul Sistem), Grupul Iza și Grigore Leșe, care s-a terminat înainte de a începe să-i înțelegem mesajul. Un fel de Grigore Leșe pe butoaie.             A urmat clasica formație clujeană Semnal M, care a cântat cu dezinvoltură hiturile La fereastra ta și Spune-mi cine ești , trecând mai întâi prin Trenul cursă de persoane Cluj-Napoca-Apahida , care a avut aseară stație la Cluj Arena .    După Semnal M, a venit rândul trupei Pacifica să atingă latura romantică a spectatorilor. Avându-i drept componenți de bază...

7 octombrie 2011. În sala de conferințe a Hotelului City Plaza din Cluj a descins o parte însemnată a istoriei muzicii rock, Scorpions. Klaus Meine, Rudolf Schenker, Matthias Jabs, James Kottak si Pavel Maciwoda au răspuns relaxat întrebărilor jurnaliștilor români, care au fost interesați de geneza hitului Wind of change , de cariera pe care ar urma-o copiii starurilor, de părerea artiștilor despre Cluj, numit, în germană, Klausenburg de unul dintre ziariștii din sală, și de așteptările pe care le au de la concertul de inaugurare.  Cel mai vorbăreț dintre Scorpioni a fost Klaus Meine, cu nelipsiții ochelari de soare și cu basca tradițională, care a relatat faptul că melodia Wind of change s-a născut într-o seară moscovită, din anul 1988, când membrii formației au simțit schimbarea inevitabilă ce avea să se producă peste puțin timp. Cântec care a marcat destinul unei generații, Wind of change va rămâne probabil imnul tuturor revoluțiilor, asigurând, totuși, trupe...