Blogul lui Ioan Ivaşcu

PSE Conference on Intercultural Dialogue from Scribblebop on Vimeo .

Opreşte, Doamne, ceasul acesta fără pată când înfrunzesc în mine atâtea zări deodată şi îngeri fără aripi pasc fumul din cuvinte. Opreşte, Doamne, calea acestor clipe sfinte!

Vineri seara, 21 noiembrie 2008, am participat la un eveniment de suflet: spectacolul lui Grigore Leşe, "Drumul", de la Casa Universitarilor din Cluj.

mi-aduc ofrandă sufletul doar ţie, îmbrăţişându-ţi trupul efemer, precum Botezătorul în pustie urca, prin rădăcini, până la cer

fierbe timpul ce ne desparte în cazane de forma trupului tău, cu palma stânga şi grea pipăi întunericul moale, peste pietre dâre de Dumnezeu, privirea mea-ţap ispăşitor în pustia de vată a clipei- desparte apele gândului de uscat timpul destramă sfinţi în pridvoare, fecioarele cad în păcat, încolăcită în jurul gâtului meu, vara, ca o mireasă cu şalul îngălbenit, îşi desface nurii,aprinzându-şi ţigara, tâmplele mele se dilată uimit

Trec singur, ca o ploaie de vară, prin oraş

Paul Goma şi-a publicat, pe youtube, autointerviurile. Aveţi aici un fragment din autointerviul din 16 decembrie 2005, în care este vorba despre presupusul antisemitism al lui Goma, despre Geo Bogza şi despre metehnele scriitorului român.

futil, futacul futurist se dovedi irefutabil

te pup nespus de molatic din castelul singuratic, unde turta dulce-ovală se serveşte-n pielea goală

Băsescu şi-a făcut datoria, Tăriceanu poate să plece.

poze în fân, toamna ne bate pe umăr ştrengăreşte, îngerii dorm striviţi sub petale de crin, lumea din ochii tăi se iveşte. plouă torenţial, cu trandafiri, se botează sufletele noastre în frunze, mocnind sub această nelumească amiază se zbate în ghearele zilei clipa născută din clipă, nu mai avem suflete, trupul ne e foşnitor de subţire aripă, răvăşind şi ochi şi petale, toamna apune în gleznele tale

Imagine surprinsă ieri, în Moisei.

nu-ţi fie teamă, îngerii au obosit, deşi-şi mai poartă trupul peste ape, sufletul meu peticit e din ce în ce mai aproape se pierde năuc în arcade, atins de-amintire şi-alean, răpus de amurgul ce cade în albul oraş transilvan preludiu-al neliniştii este conturul lui ferm şi ursuz, menestreli răvăşiţi de poveste se scaldă-n penumbra-mi de muz

Am revenit pe blog după o pauză lungă, datorată unei aventuri europene, pe care o s-o împărtăşesc în postările ulterioare. Am reuşit să vizitez o mare parte din Europa: Valencia-Barcelona-Madrid-Toledo-Marsilia-Paris-Cracovia(Auschwitz), de-a lungul a şapte săptămâni magice.

cea mai fumoasa melodie Sarbeasca Vezi mai multe video din Muzica »

Vasile Seicaru---tango retoric Asculta mai multe audio Muzica »

Nicu Alifantis - Destin cu baobab Asculta mai multe audio Muzica »

îmbrăţişaţi, cu sufletele aşezate pe iluzoriul pervaz al acestei dimineţi, suntem din altă piesă, contemplând razele care cad pe marginea ceştii de cafea, ca nişte buze virginale verdele lumii ţi se distilează în ochi, desenând inorogi de o clipă, tolăniţi la umbra pleoapelor tale rimelate, din care se desprind fâşii de realitate, plasturi incolori, lipiţi de un demiurg ameţit pe coapsele voluptoase ale orelor care ni se scurg printre degete răpuse de atâta frumuseţe, braţele noastre se încolăcesc, lăsându-ne pradă delirului cărnii

Imnul Statului Israel Asculta mai multe audio Politica » SAVA NEGREAN (cu Ovidiu Bartes) Asculta mai multe audio Muzica »

Dati click pe imagini pentru a mari.

sunt un pervers obosit, părăsit de toate muzele, un leu care admiră un peşte pe webcam , la miezul nopţii dinspre sâmbătă spre duminică, ca într-o liturghie oficiată în maieu şi-n pantaloni scurţi de o vestală care ascultă, din când în când, manele şi Mardare - îmi zice ea-, savurând alune proaspete în loc de săruturi sunt un pervers obosit, cu ochii agăţaţi de un maieu, a cărui culoare nu o disting în hăţişul de pixeli, cu degetele atingând carnal tastele de parcă ar fi sânii tuturor femeilor pe care le iubesc

cenuşa paşilor tăi prin zăpada pustie, punct şi virgulă,oraşe în fum: ochii tăi în tăcerea-lacrimă petale de lumină deschid, un strop din fiinţa ta trece în fiinţa mea inocent de timid sufletul meu prin oraşe, pe sub bolţi de fluturi târzii, vânează pe străzi mărginaşe calende greceşti stacojii doar tu sub lumina de bronz, vopsită-n albastru cu nuanţe de roz, cu un spin confortabil înfipt în călcâi, pustie şi plânsă în urmă -mi rămâi te-aştept, în văi de aburi suri, peste trei munţi şi cinci păduri Vasile Mardare Tu esti ultima vara Asculta mai multe audio Muzica »

Vali Sterian-Amintire Cu Haiduci Asculta mai multe audio Muzica »

luna apune în gleznele tale

acid ca lacul de unghii, nu admir decât turnul eiffel îngropat în nori şi-n lalele, unghiile tale proaspăt vopsite mirosind a seară de sâmbătă, şi pe tine, îmbrăcată în roşu, intrând într-o cafenea din Paris, pe ritmuri de Bruel, Aznavour sau Piaf, ca şi cum noaptea nu s-ar prăbuşi niciodată peste oraşul visat aime-moi, aime-moi, aime-moi

ea purta trandafiri roşii în palme

Pasarea care mă strigă Zboară spre lacuri sărate… Nimeni nu merge-n pustiuri, Nimeni nu vrea să-i arate… Pasarea care mă strigă Zboară spre lacuri sărate… Nimeni nu merge-n pustiuri, Nimeni nu vrea să-i arate… Refren x2 Sunt singur şi mi-e frig, Zadarnic încerc să te strig… Plânge o pasăre-n noapte… Tu eşti atâta de departe… Văzduh bătut de corb, Plânge o pasăre-n noapte, Dar strigătu-i vânăt şi orb Soarele-n zori ne desparte Văzduh bătut de corb, Plânge o pasăre-n noapte, Dar strigătu-i vânăt şi orb Soarele-n zori ne desparte Refren x2 Sunt singur şi mi-e frig, Zadarnic încerc să te strig… Plânge o pasăre-n noapte… Tu eşti atâta de departe… Pasarea care mă strigă… Prefix Folk MM- Pasarea care ma striga Asculta mai multe audio Muzica »

EMINESCU - Ce te legeni (recita Mihail Sadoveanu) Vezi mai multe video din Blog » - "Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?" - "De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă - Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. Şi se duc pe rând pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Şi se duc ca clipele, Scuturând aripele, Şi mă lasă pustiit, Vestejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el!"

O MELODIE SUPERBA Asculta mai multe audio Muzica » PREMIERA............... TRILULILU!!!!!!! Asculta mai multe audio Muzica »

Îmi flutură iar sufletul mahmur La porţile palatelor de ceară, Precum un prea nostalgic trubadur Ce îşi aprinde ultima ţigară, Chiar înainte de-a pleca departe, Neras şi mirosind a whiskey prost, În timp ce îl deschid, ca pe o carte, Femei care îşi caut-adăpost În mantia lui largă de o clipă, Sub care veşnicia s-a-ncuibat, Lăsând doar să mai bată din aripă Iubirea ca un vultur devorat

Purtăm fără lacrimi o boală în strune şi mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăşi şi iarăşi cuvintele seacă. Vânt veşnic răsună prin ceţini de zadă. Purces-am în lume pe punţi de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârşit sub armură. Purtăm fără lacrimi o boală în strune şi mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârşirea c-un cântec, c-o taină. Vasile Mardare Cantareti bolnavi Asculta mai multe audio Muzica »

mihai constantinescu - o lume minunata Asculta mai multe audio Muzica »

trupul tău translucid în oglindă îşi deformează conturul, genele îţi sclipesc, sub lumina ce-o deşartă azurul în ochii tăi îngălbeniţi de căderea frunzelor şi de ploaie, treci stingheră prin aerul flămând din odaie, cu părul mangaindu-ţi genunchii obosiţi îţi zdrobesc temător între dinţi carnea voluptoasă, ispitind la desfrâu, umbre navighează pe tavanul pustiu, un smoc de lumină îţi adăsta pe sân şi, în rest, întuneric centrifug şi senin undeva in vama-vama Asculta mai multe audio Muzica »

între două clipe de dragoste, noi. şi noaptea dezmierdandu-ne rănile: castele în spanii uitate vom înălţa cu rigoarea lui apolodor din damasc, pinguin călător pe banchizele dezghetate ale romei derizorii de fiecare zi ne vom căţăra pe marginea unei frunze petalele înflorind la-ntamplare şi aripile ni se vor refuza de către zeu, dintr-o regretabilă eroare vom avea doar nostalgia zilei de mâine, înjunghiaţi de brutusi deghizaţi în domnişoare cu pistrui, între două clipe de dragoste şi de ură: poetul şi beatrice a lui

Liniştea îţi drapează inima cu lumină, cerul îţi scrijeleste în sânge seninul paşilor mei , singură te strecori prin crinolina de aer a clipei, grădina te răpeşte în florile ei Te desenez pe pajiştea inimii mele, cu penel de stele muiat în zori, dimineaţa care suntem nu mai are ferestre, viaţa é doar un dezmăţ de culori Privirea îţi cade, ca un nor rătăcit, pe voalul mâinilor mele cărunte, răsfoieşti, în taină, sufletul meu, aici şi acum şi niciunde Florin Sasarman -Iubirea pentru tine Asculta mai multe audio Muzica »

tăcut ca o sabie, mă scurg prin rănile fiecărui amurg

Lobo - Id Love You To Want Me Asculta mai multe audio Muzica »

sunt vecin cu ultimul tramvai cucerit de sciţii cu fulare, ca pe-un fiu risipitor de crai crasmele m-aşteaptă visătoare sunt un trist îmblânzitor de zei pe o foaie de pământ stătută, râcâit de fluturi şi femei cu o voluptate ne-ntrecuta şi mă cred un ţărm necunoscut exilat a nu ştiu câta oară pe un corn de iac abia umplut cu un trup acvatic de fecioară mă-ndoiesc constant de dimineţi, răsfoind străduţele burgheze cu un pas mignon şi săltăreţ prin cenuşa fostelor amieze ca un beduin fără de oază, aşteptând dispense de la vulg, mă înduioşez de prima rază şi fumez trabuc la primul fulg apoi tac, bătătorit de cai, şi-mi găsesc destinul în copite eu, vecin cu ultimul tramvai, cucerit de frigul mării scite Folk ANDANTE-Zadarnicie (versuri Nicolae Mocanu) Asculta mai multe audio Muzica »

Folk ANDANTE-Regasire (versuri Adrian Paunescu) Asculta mai multe audio Muzica »

ca să nu-mi mai plouă în suflet, te-am ales pe tine drept rană, înjghebând din zâmbetele tale răzleţe statui în fiecare punct important al oraşului: la intrarea în povestea noastră de dragoste, la ieşirea din iluziile de fiecare zi, pe falezele duminicilor noastre consumate în aşteptarea buzelor celuilalt, statuie după statuie în lutul palid al clipelor, descărnându-ţi ideile despre lume, mangaindu-ţi nustiuceul absent că într-o ultimă declaraţie de dragoste bâlbâita, părinteşte noaptea-şi întindea cuverturile peste noi, păşind pe cadavrele nou-născuţilor paşi din odaia ta placentara, pipăiam urmele cuielor cu voluptate ca şi cum am fi ronţăit biscuiţi, şi număram indecişi secundele ce se scurgeau între două săruturi MARIAN NISTOR - DOMNISOARA, DOMNISOARA Asculta mai multe audio Muzica »

Vali Serban - Omul liber Asculta mai multe audio Muzica »

sufletul tău e ca o zi de paşte, în care îţi e frică să te-mbeţi, prin care trec, nedesluşit, poeţi, iar Phoenixul de aur nu renaşte, spre-a ne aduce-n zori eternitatea, ca pe-o cafea fierbinte, lângă pat, servită de subrete voluptoase Adamului pe veci încornorat

Alexandru Andries- Ea si el şi ea îl aştepta pe el. nici cataloage în rastel nu mai erau. doar părul ei se risipea în mici scântei şi el o săruta uşor pe gât. i-a fost atât de dor… şi nu-i mai trebuia nimic (el fără ea fusese mic) şi ea zâmbea şi îl privea în ochi. şi ce frumos era! iar el o-mbrăţişa pe-ascuns şi asta le era de-ajuns şi ea îl aştepta mereu, dincolo de iubiri şi rău, şi el venea la fix şi-un pic şi nu-i mai trebuia nimic

In noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut Am inteles ca sunt un om pierdut, Si-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis Cu propria-mi legenda-n manuscris... Dar cand pe catafalc mi-au asezat Cadavrul de amant incornorat Si-am inteles ca faima mea de Don Juan N-a fost decat un simplu titlu de roman, M-am revoltat ca marea nedreptate, Ce mi se pregatea-n eternitate, Mi-o consfintea chiar lasitatea mea Ca n-am ucis-o mai intai pe... Ea... Si-n timp ce zece popi ma prohodeau Si-o suta de femei ma blestemau, M-am rasucit in lada mea de lemn Si-am inviat, ca si Cristos... solemn!... Si-asa,-nsotit de popi si de femei, M-am indreptat din nou spre casa Ei... Dar cand am dat cu ochii iar de Ea — Femeia... tot pe mine m-astepta!... Si, cum era firesc, ne-am impacat!... Iar popii-n cor au binecuvantat Miracolul, ca — desi mort — eram tot viu, Si-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...

plouă din nou, n-ai chef nici să mori

avortează sângele meu întrebări pe pajiştea hârtiei, de ocară, ancore putrede, nefireşti depărtări, mă îndrept istovit către seară ninge peste sat ninsoare vulgară ca peste-un trup dezgolit şi flămând, mă simt roman, te simt de tot barbară la hotarul dintre unde şi când rimele dorm în cuibar înroşit, visând un mesia al silabelor, mi-e dor de sufletul tău, mirosit cu nara fierbinte a sclavelor

sunt trist ca o odaie părăsită, în care tu, mai goală ca oricând, îţi fluturi nimbul moale a ispită, lăsând să cadă-n lucruri praful blând al trupului tău, suvenir de-o seară, înlănţuit cu dulci parfumuri tari, şi-ţi sorb din suflet ca dintr-o ţigară de foi, slăvită-n vise de barbari

eram ud până la suflet, frunzele îmi inundau trupul arămiu, rugina îmi copleşea sângele destrămărilor dese, creşteau din carnea mea iubiri interzise, copaci falici care purtau, in ramuri, toată indecenţa lumii eram obsedat de o moarte şi de o iubire, cântate pe un fir de păr roşcat şi creţ, de un trup albastru de femeie îmi era frică de atâta nelinişte, de atâta lumină, era prea mult suflet şi prea puţine versuri, fumam zilnic aceleaşi ţigări lights, scriam scrisori de dragoste pe tălpile fecioarelor disponibile, îmi ascuţeam inima ca pe un creion aruncat la rebuturi, stând pe o rână, în aşteptarea sinelui pierdut

It looks like heaven to see you walk To see the way you're moving on Sounds like an angel when you talk The words come out like in a song Never thought what love could do inside You're the place where I can hide It feels like heaven to be with you When you treat me like you do Every minute of the day Just with you I wanna stay There will be no end.... We've got an everlasting love So pure divine We've got an everlasting love Our love will last for all time Could draw a picture just by heart Know every line on your face You stopped me doing from the start Ask the things I used to chase Every minute of the day Just with you I wanna stay There will be no end We've got an everlasting love So pure divine We've got an everlasting love Our love will last for all time Should you ever Have any doubt bout you and me Please don't ever No love never Don't hesitate to tell me how it should be We've got an everlasting love So pure divine We've got an everlasti...

Simona Nemeş a pus această întrebare existenţială pe proaspătul ei blog zâmbitor, către care aveţi link la secţiunea „Vă recomand”. Eu o să vă spun de ce întârzii miercuri dimineaţa, zi de târg în Borşa, după cum ştiu cei care au avut de-a face cu acest minunat oraş din Maramureş. Şi, când zic „minunat”, nu e nicio ironie la mijloc, aşa cum li s-ar părea nemulţumiţilor de profesie sau plictisiţilor de (la) serviciu. În primul rând, întârzii pentru că îmi place să dorm mai mult şi nu am maşină. Sunt profesor, ce blogul meu! În al doilea rând, fiind zi de târg, toată lumea de pe traseul Moisei-Borşa urcă în microbuze şi se îndreaptă fie spre târgul de lângă fosta unitate militară, fie spre piaţa de la pod, foarte aproape de liceul unde îmi desfăşor activitatea instructiv-educativă. Pe ritm înduioşător de manele, din care aflu de umilirea duşmanilor sau de aventurile erotice ale vreunui gigolo( „Sunt frumos, ce faţă am de gigolo/ Mor femeile pe mine, ce mişto (ce mişto!”, cu refrenu...

Recita Florian Pittis

Exemple de căutări: poezii de dragoste vers alb , poezii romanesti in vers alb , bogdan curta, catalin crisan + wikipedia , romania aya kato , alina mungiu la moartea unui clovn , oua pasti ratiu 2008 , poezie trista de dragoste, sanii moi, poezii dragoste profesoare, poezii de de dragoste, comentariu poezie dragoste, dacii si romanii poezii, poezie pruteanu, schite de dragoste, poezii despre scoala, poezie dragoste moarte.

Poetul Cezar Ivănescu a încetat din viaţă, în această după-amiază, la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Când eram mai tânăr şi la trup curat

Laurence Olivier in Hamlet

umerii tăi sunt goi, vine paştele, ne bem cafeaua mică-mare din aceleaşi ceşti, respirând atmosfera haznalelor ochii tăi sunt la fel de verzi ca în prima zi a dragostei noastre, vine paştele ca o balerină cu riduri, miercurea iese din calendar din când în când, îţi dau bip, deci exist, vine paştele spune-mi de ce am început să scriu toate cuvintele cu literă mică?

În oraşul acesta e o bizară criză de tandreţe, oamenii refuză să se îmbrăţişeze, să-şi atingă sufletele până la epuizare. Dragostea reprezintă un continuu motiv de stres, o povară pe care o poartă fiecare pe Golgota existenţei şi nu o leapădă nici măcar în somn, unde coşmarurile sunt omiprezente. Glasul poetului răsună în pustie. El e omul unei stări, urmărind pasionat spectacolul teribil al arderii propriului suflet pe rugul unei tandreţi de care nu are nevoie nimeni. La ce bun să scrie ? Şi el scrie oriunde şi pe orice, în baruri imunde, pe şerveţele cu miros de piper, pe variantele subiectelor de bac sau pe hârtia din pachetul de ţigări. La ce bun să scrie, în pustia care îl copleşeşte, cu aceleaşi feţe acre care nu punctează decât golul sufletesc, inundând ca o duhoare crâşmele cu chelneriţe triste, de o plictiseală care l-ar fi revoltat şi pe Bacovia? El nu e Poetul, numai Poetul, ca pasări ce zboară. Cu sufletul rostogolindu-se pe mesele...

plouă bacovian, sufletul somnolent îşi leapădă hlamida lent peste umerii goi ai zilei gri, plictisit de eternul a fi vinovat, te aştept să revii în cafeaua dimineţilor, indecent. să-ţi tăvălesc prin zaţ coapsele arămii, în timpul unei pene de curent numai sufletele noastre târzii sunt porumbei care zboară absent peste buze arse, pustii, într-un prăbuşit orient

căutăm o stradă, probabil a fericirii, dansând în ritmul inimilor frânte şi aşteptăm o noapte fără seamăn în care Eros, trist, o să ne-alinte căutăm un suflet, probabil blând, care în fiecare zi să ne înveşmânte în pace şi bucurie, ca şi cum lumina s-ar încarna dureros în cuvinte caut un gât, probabil cel mai frumos din oraş, pe care să-l ning cu săruturi, taximetrişti ursuzi să pornească în zori la inevitabila vânătoare de fluturi Mario Pelchat - Les femmes

mi-e sufletul rai încolţit şi izvor, durerile tale şi pe mine mă dor Savoy- Intr-un sat de pescari

Lumina roz se despletea-n oraş Cu nuri misterioşi, de fată mare, Şi luna, ca un semn de întrebare, Ti se-aşeza pe umărul golaş Eram în primăvără sau în toamnă, Nu ştiu. Era în suflete prăpăd, Azi numai amintirea mă condamnă La reci singurătăţi în care văd În lucruri chipul tău de tandră zână, Zâmbindu-mi melancolic şi fugar, Cum mişcă delicat augusta mână Spre-a-mi oferi firimituri de har Doar noaptea te visez în chip de floare Pe un pervaz de stele-nchipuind Corăbii, plutitoare pe o mare De fulgere, de aer şi de gând Spre dimineaţă îmi devii mireasă, Căci fac din insomnia mea altar, Iar luna pierde-n valuri de mătasă Surâsul tău habotnic şi hilar. Frederic Francois - Ce Soir